Sunt locuri pe care le vezi într-o fotografie şi care îţi par dintr-o data familiare şi dragi. Sau poate doar nostalgice. Prima dată omuletul verde GreenSmoker mi-a adus aminte de loggo Alza.cz. Fulgerător, în câteva fracţiuni de secundă mi s-au şi depănat prin minte detaliile a zeci de comenzi la Alza, oameni şi întâmplări din Brno. Fiind totuşi vorba de un grafitti, asocierea cu GreenDay presupun că a fost cea mai la îndemână (mai ales având în vedere zona). Am luat decizia să obţin medalia de aur la arena asta, zicându-mi ca o superstiţie că, atunci când reuşesc, poate o să se încheie şi un alt capitol.
Aici am participat la raid Yveltal cu echipă numai de Machamp, în timp ce aveam ca buddy Grafitti mouse (Grafaiai) şi cântam Shenanigans.
După ceva timp, arena a fost desfiinţată. iar eu am refuzat să verific cât de aproape de podium eram- de ce să-mi fac sânge rău
Daca as putea pune o fotografie drept motto, as poza reactia copiiilor mei :“ 🙄Of course, 🙄 Brno!🙄” (-De unde avem lucrul X, unde s-a întâmplat evenimentul Y, unde aţi făcut cunoştintă cu Z)
idei de personaje
Aglaea, Splendor or Brightness- beauty, glory, magnificence
Euphrosyne, Mirth- joy, laughter, good cheer
Thalia, Blomming or Abundance – festivity, prosperity, flourishing
Fennekin: https://bulbapedia.bulbagarden.net/wiki/Fennekin_(Pok%C3%A9mon). Hot air is vented from Fennekin’s ears, reaching temperatures of over 390 degrees Fahrenheit (200 degrees Celsius). It uses this ability to intimidate opponents. Fennekin chews on twigs, which fill it with energy. It can be temperamental, but it tries to do its best for its Trainer
Froakie: https://bulbapedia.bulbagarden.net/wiki/Froakie_(Pok%C3%A9mon). Despite its carefree attitude, it is vigilant of its surroundings. Froakie uses a happy-go-lucky look as an act to trick its enemies. It will suddenly drop the facade without warning and overwhelm its foes with its blinding speed.
Draft 05-jul-2026: Pornim de la ideea unui loc magic, asemănător Tărâmului Zânelor din “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Aici facem să se întâlnească şi să se împrietenească 3 călători din lumi diferite, cu vârste tinere (fiindcă Fennekin-Froakie-Chespin sunt starteri şi vor evolua, la un moment dat). Aglaea/Fennekin: tiparul hot girl, temperamentală, uneori prezintă simptome main-chacter-syndrome. Euphrosyne/Froakie: tiparul jolly good fellow, bier belly. Thalia/Chespin: tiparul naivului extrem de sociabil, care pare idiot şi prin urmare este invitat peste tot, de către toate clasele sociale.
Am pornit cu noaptea-n cap, cu autocarul spre Hermannstadt. La al doilea cantat al cocoşului, toată lumea în afară de şoferi ori dormea, ori moţăia. M-am trezit din motivul binecunoscut de părinţi: motorul se oprise de prea mult timp şi creierul nu mai înregistra sunetul de călătorie. Ne oprisem la ceva semafor/ coadă- lucrări pe traseu. Auzeam cum şoferii parcă discutau cu un localnic, prin uşa deschisă: “- Se pun piloni, se face, se drege -Mno, păi asta nu mai are moarte!” Eu, curioasă pe unde om fi, m-am şi uitat repede pe harta PoGo: nici un spawn, dar totusi am văzut o arena şi am apucat să îmi las acolo un pokemon. Ultimul pokemon pe care o sa il mai pot lăsa probabil la Selfie Dedulesti. Ce bine că pe acolo acum trec mai mult autocare si camioane! Restul lumii “bune” o ia pe autostrada noua, aşa că sper să nu mi se întoarcă acasă prea curând pokemonul.
Când îi mulţumeşti unui sibian, îţi va răspunde aşa: “Cu drag”. E o deosebire de nuanţă faţă de “Cu plăcere” al bucureştenilor. (Am testat o zi întreagă, cerând şi primind ajutor)
Am, în sfârşit, o ie din Marginime. Aşa cum mi-am dorit: motive româneşti, tradiţie locală, în plus şi o istorie personală. Da, nu e lucrată manual, dar e perfectă pentru mine, în etapa asta.
Cu mintea odihnită, am văzut nişte pluşuri pokemon şi imediat am schiţat cel puţin 3 proiecte. De la o perna de copil in forma de cap Pikachu, am ajuns la Bierchaku-Oktoberfest personalised costumed Pika sau poate un costumed Pika cu ocazia 10th anniversary PoGo event. Aceeasi perna-plus sub forma de Eevee am si transformat-o în geanta Safari. Şi sunt sigură că, odată ce mă apuc de cusut, o sa mai îmi vină şi alte idei. Iar gremlinii, care acum desconsideră proiectele mele, vor fi primii care vor zice “nu!” cand eu voi vrea sa-l fac cadou pe Bierkachu (ca doar sunt păţită)
Aş vrea să învăţ să nu îmi mai fie ruşine că am imaginaţie. Dacă nimeni altcineva din jurul meu nu vede toate posibilele transformari cand se uita la un pluş simplu, asta nu înseamnă că am eu un defect de fabricaţie 🙂 La fel, dacă nimeni din jurul meu nu îşi imaginează întâmplări şi nu caută poveşti pornind de la vederile/cărtile poştale din PoGo, asta nu înseamnă că sunt nebună.
Mi-am dorit foarte mult să ajung la Muzeul Ţăranului Român în săptamana iei. Îmi făcusem temele, îmi notasem ce expoziţii/ colecţii vor fi prezentate, îmi luasem la mine rochia si ia de sărbătoare. Era planificat sa merg cu mama, dar a fost val de caldura. Intre a merge singură la un eveniment rar pentru mine şi a merge cu mama şi Fratello la Moşie, nu am stat pe gânduri. La Moşie am fi stat pe terasă, dar planurile ne-au fost schimbate de nişte viespi care au decis să îşi facă cuib în ventilatorul cu care am fi răcorit terasa. Prin urmare ne-am mutat la umbra nucului, la o cafea si o masă de prânz încropită din ce s-a găsit. Acolo, la Moşie, am prins un Glameow de gen feminin, pe care l-am şi botezat imediat “Ţonţonica”, în memoria pisicii care se ţinea după tata oriunde mergea el prin curte. (Scurt moment publicitar de şters ochelarii de apă).
În episodul trecut Rumpelstiltskin, Murphy şi Drăcuşorul, la unison, mi-au înmânat berile lor şi au plecat la treabă. Din lista isprăvilor:
raid hour Cluj – boss defeated, game crashed, pass lost
invitatie Blacephalon UK: au ieşit din lobby toţi, fix în ultima secundă, am făcut raidul singură fără a avea vreo şansă de success- pass lost
invitaţie Stakataka la Cluj- boss defeated, 18 excellent throws, nu a stat; am verificat cu ceilalţi, măcar să fi avut careva din grup shiny sau perfect, să nu îmi pară rău… nope, numai etichete tip “professor”
invitatie Stakataka Liechtenstein: intrat in lobby, game crash, logged back in, re-enter lobby, countdown 3 seconds, suddenly some error+ kicked out of the lobby, no raid possible
am pus o ruta, la capatul rutei tot mergeam de nebun încolo şi-ncoace isterizându-mă că “nu mi se închide ruta, nu îmi apare butonul”. După 10 minute aveam să constat că nici aveam ce rută să închid, din moment ce efectiv nu am pus nici o rută/ am uitat să pun ruta.
altă zi, altă rută: îmi apare primul Moltres, nici măcar nu apuc să apăs pe el. Eu, care eram ocupată să îi gesticulez lui Manzel ce este Lego Spike, ce este chestia asta care o să ne dea gaură în buget, am văzut ceva roşu cu negru pe hartă şi l-am întrebat pe Manzel: “Hmmm, asta arată ca Yveltal, deşi nu îl mai am ca buddy şi oricum ar trebui să zboare, ce e asta?”- de zici că văzusem un păianjen şi îmi era frică că sare şi muşcă. Aşa am învăţat, la nivelul 47, că mai intâi apeşi pe pokemon şi mai apoi verifici “oare ce-o fi asta” – altfel îţi fuge direct, fără să măcar să apuci să îl vezi la faţă şi să arunci în el cu vreo bilă.
Vânătoarea continuă, nu mă ciuruiesc pe mine fleacurile.
NewsAlert: Stakataka and Blacephalon will be in five-star raid battles from April 9, 2025 to April 21, 2025.
Alexutzova: Parcă am mai făcut din ăştia anul trecut, nu am văzut gremlinii să fie entuziasmaţi, ce bine că nu o să mă agit, chiar îmi doresc/ am nevoie de linişte.
Rumpelstiltskin: Did someone just summon me?
Murphy: Did I just hear a challenge?
Drăcuşorul: Linişte, hahaha, vrei linişte acum, după ce mi-ai dus mascota la biserici1si patriarhii2!
Piticul din creier, veşnic treaz: Ia să vedem totuşi colecţia aia a ta de anul trecut, ce e de capul ei!
Alexutzova (a few ADHD moments later, după evaluarea pokemonilor): wow, ce am uitat, păi după ăştia am alergat anul trecut prin Braşov şi Făgăraş! La benzinăria din spatele autogării Bv. era arena unde am ratat raidul, totuşi am prins un altul câteva străduţe lăturalnice mai încolo, unde era un gym cu ceva grafitti… În Făgăraş am aşteptat în faţa unui bloc toate cele 40-45 minute dinaintea raidului, de ne era teamă să nu ne ia cineva la întrebări… La Sibiu, după raid am făcut poza clasică de turişti: picioarele noastre lângă un capac de canal cu blazonul oraşului…
Piticul, imitându-mi o replică preferată: “Bun, ş’acum şi faşi?”
Alexutzova: Mno! Amu le pun etichetă “Siebenbürgen”3 şi stau la pomană să capăt invitaţii din Cluj, Deva, Alba Iulia, Sighişoara, vedem ce-o ieşi, e un proiect frumos indiferent de rezultat.
Piticul: Deci, dacă am înţeles bine, ca să ai motiv să îi păstrezi pe ăştia 3, tu alergi să mai aduni încă 4? În condiţiile în care eşti la limită cu pokemon storage? Şi presupun că renunţi la Blacephalon remote, ca nu o sa ai atâtea pass-uri…
Cineva dintr-un grup de Whatsup, imediat ce mi-am facut publică damblaua, ca să fiu sigură că nu dau înapoi: Azi la RH shiny nou !!
Alexutza, imitând o altă replică din aceeşi piesă de teatru preferată: Dacă mai aveţi vreuna (lovitură), nu vă sfiiţi!
Rumpelstiltskin, Murphzy şi Drăcuşorul, toţi deodată, într-un glas: Hold my bier !
.—— Va urma
1 alexutzova and her Pokémon in a vibrant gaming scene, celebrating a successful visit to the church.2 Capturing Pokémon at Parohia Sfântul Andrei: RedDevil100% in Pokemon GO3 Pokémon collection featuring Stakataka from Sibiu, Făgăraș, and Brașov
Acum ceva timp am fost surprinsa cand Gremlinii au recunoscut de la primele acorduri Metallica. Incepuse piesa la radio, Dinozaurul- Mama intreaba plina de importanta “Repede, cine canta”, iar gremlinii raspund in cor “Metallica”. Pina sa ma emotionez eu, au si apucat sa-mi tranteasca in nas: “Da, e muzica din genericul de la Fortnite!”, replica subliata prin “duuuhhh”, rolling eyes si toata recuzita de gesturi care sa acompanieze acest “Mom, it’s obvious we know”.
Ieri, tot la radio, Eminem. Gremlinii nu numai ca recunosc artistul, dar incep sa si recite versuri. – Wow, stiti voi de Eminem? (cum de asta, ca parca e de o varsta cu mine, vintage adica…) – Da, se pare ca are mare succes decand l-au bagat astia in Fortnite, observa cercetatorul-stiintific Manzel, fara nici o urma de ironie in glas.
Undeva, dintr-o pestera, Dinozaurul din mine cugeta: “Pe vremea mea… pe vremea mea noi ne uitam la Tom si Jerry si pe fundal auzeam uvertura din Fledermaus”.
Azi a fost inca una din zilele in care am fost “pe val”(dar nu cu pluta), deci sa ii trantim direct.
Detaliu: “Preturile sunt exprimate in RON (leu romanesc)”. Oare de cate intrebari a fost nevoie pina cand cineva nervos a decis: “ia scrieti, bah, cu rosu, si clar pentru toata lumea”
Cam cum o fi ca, dupa 20 de ani, inca sa intrebi daca preturile afisate sunt in moneda veche sau noua…
Eu – in sufragerie, la calculator. Manzel- la bucatarie, la aparatul de cafea.
“- Poti sa notezi ceva? “, intreaba Manzel.
Putin dezorientata, caut creion (foaie de hartie am intotdeauna sub tastatura) si raspund afirmativ. De la trei metri si un perete intre noi, Manzel imi dicteaza “durst express punct de”. Eu confirm si dau sa ii intind biletelul cu inscrisul. Cand ridic privirea, citesc o uimire ingrozitoare pe fata lui Manzel si imi dau seama: in secolul asta, in timpurile de corona cu omenirea misunad a digitalizare, tocmai eu, nevasta lui, nu deschid nici un notepad?
